joi, 28 iunie 2012

Portretele vinului: Valeriu V. Cotea sau cum se impleteşte invaţatura cu vinul


Fac multe pentru vin, chiar daca nu lucreaza neaparat intr-o crama. Insa lor li se datoreaza in mare masura calitatea tot mai ridicata şi aprecierile pe care incep sa le culeaga vinurile romaneşti. Vinul.Ro va prezinta cateva figuri reprezentative din lumea vinului, fara de care imaginea viticulturii şi a vinificaţiei naţionale ar fi fost, probabil, mai sumbra.
Un proverb spune ca aşchia nu sare departe de trunchi. Sigur, evoluţia umanitaţii a facut ca aceasta vorba sa pice niţel in desuet. Şi totuşi, mai exista excepţii. Iar in unele cazuri aşchia devine, la randul ei, un trunchi la fel de falnic ca cel din care a provenit. Un exemplu poate fi considerat Prof. Dr. Valeriu V. Cotea, fiul celebrului academician Valeriu D. Cotea. Profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicina Veterinara „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, preşedintele Patronatului Roman al Viei şi Vinului, preşedintele Grupului de Experţi „Specificaţii ale produselor enologice” al OIV, degustator de elita, membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Romaniei (A.S.A.S.), membru corespondent al Academiei Elveţiene a Vinului, membru corespondent al Academiei Italiene a Vinului, acestea sunt doar cateva dintre titlurile care apar in impresionantul CV al profesorului Cotea. Un om care are, la randul sau, o poveste in care via şi vinul se regasesc aproape la fiecare pas.

La inceput au fost strugurii…

„Pot spune ca am copilarit in vie”, spune Valeriu Cotea. „Şi continui sa traiesc acolo”, precizeaza profesorul, care şi acum locuieşte in Dealul Copoului, langa Universitate, foarte aproape de viile care, odinioara, aparţineau IAS-ului, iar acum fie instituţiei de invaţamant, fie producatorului ViniCom. „Şi la bunici, la Vidra, aveam vie, e drept, mai puţina, ca acolo se cam termina arealul, e mai in munte”. Viile l-au inconjurat şi in perioada in care a facut şcoala elementara, pe care a urmat-o la… Jidvei. „Parintii au tinut neaparat sa invat limba germana, a fost singurul loc in care puteam s-o fac. Chiar si in timpul liceului, o mare parte din vacanta de vara o petreceam acolo, pentru aprofundarea cunostintelor lingvistice”, povesteste Valeriu Cotea. Invatase multe despre vin, asistase la campanii, la toate etapele vinificatiei, participa, de multe ori activ, la recoltare. Parintii, amandoi specialisti, ii ofereau toata educatia in vin de care ar fi avut nevoie, doar ca, in primii ani de liceu, Valeriu Cotea nu se gandea nicio clipa ca ar putea pastra traditia familiei. Urma cursurile unui renumit liceu de matematica- fizica din Iasi, „Costache Negruzzi” si, ca mai toti colegii sai, se gandea ca va continua cu Politehnica, urmand sa devina inginer. Doar ca, in acea perioada, tocmai incepusera perioadele de practica pentru elevi. Iar liceanul Valeriu Cotea a simtit pe pielea lui cum sta treaba cu „drumul spre lumina trece prin uzina” si i-a cam pierit dorinta de inginerie in fabrica. Mai mult, cand ajunsese in clasa a 12-a, s-a anuntat si schimbarea programei de admitere la Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”, in sensul ca, optional, puteai alege sa sustii un examen la matematica. „Pentru mine a fost un dar ceresc, matematica o visam, chimia o stiam, ce mai, inainte de Anul Nou i-am anuntat pe ai mei ca voi merge la Horticultura. Tata n-a fost de acord, dar cateodata si parintii trebuie sa mai asculte de copii. Plus ca aveam sustinerea mamei, care era profesoara de viticultura. Bine, intre timp programa s-a mai modificat de douatrei ori, important e ca am ajuns in facultate. ªi stiam ca voi merge pe viticultura. Eram la varsta cand deja stiam ce e via, ce e crama, cum e viata de enolog, de sef de ferma. Plus ca deja avusesem primele intalniri cu vinul. ªi nu ma refer la degustarile la care mergeam cu ai mei, ci la intalnirile tipice unui pusti de 17-18 ani cu vinul. Acelea in care calitatea vinului e devansata de anturaj”, povesteste cu un zambet profesorul Cotea. ªi face si o referire vaga la un episod petrecut in armata: „Am facut armata la Radauti, care numai zona viticola nu e. Dar mai multe nu spun”, continua sa zambeasca Valeriu Cotea.

Facultate si… Jidvei

In facultate, totul a mers ca la carte. Iar din anul trei, cand a inceput specializarea, Valeriu Cotea a inceput sa lucreze efectiv cu vinul. „Mi-a placut si imi place vinul. ªi sa il fac, si sa il degust. E un produs atat de divers, niciunul nu seamana cu altul”. Culmea, practica a facut-o tot la Jidvei, care, in acei ani, se mandrea cu noul combinat. „In copilaria mea, nu exista nimic la Jidvei, doar viile. E drept, se mai pastrau vinuri acolo, in pivnitele caselor mari, sasesti, care erau construite ca niste crame. Beciurile erau incapatoare, pastrau o temperatura cat de cat constanta. Dar crama era la Balcaci, si acum tot acolo e cea mai buna zona a centrului viticol Jidvei”, afirma profesorul. Aparitia combinatului nu reprezenta o surpriza pentru studentul Cotea. Nu doar pentru ca, in vacante, continua sa mearga acolo pentru cursurile de germana, ci pentru ca tatal sau, academicianul Valeriu D Cotea, a avut un cuvant de spus atat in aparitia cramei, cat si in proiectarea ei. Plus ca, in momentul in care Combinatul a pornit la drum, mai toti angajatii erau fost studenti ai Institutului de la Iasi. „Directorul IAS-ului, Margineanu, directorul cramei industriale, Paveleanu, toti fusesera studenti ai tatalui meu. Abia dupa cativa ani a aparut sectia de horticultura a facultatii din Cluj”, rememoreaza profesorul Cotea.

Cercetare si invatamant

ªef de promotie, Valeriu V Cotea primise dubla repartitie. Una in cercetare, la Statiunea de Cercetari Vitivinicole Iasi, si una in crama, ca asa era regula pe atunci, nu puteai lucra in cercetare fara sa-ti faci stagiatura in productie. Pentru ca avea medie mare, a avut de unde sa aleaga. ªi a ales IAS Copou, care era chiar langa casa. A stat doi ani acolo, din 1984 pana in 1986, apoi s-a indreptat catre cercetare. Insa nu la Statiunea de Cercetari, ci in cadrul Universitatii de ªtiinte Agricole si Medicina Veterinara. „Inca din facultate stiam ca voi urma calea cercetarii. Nu stiam, insa, ca voi avea si o cariera didactica. Probabil ca aici a fost vorba de o predispozitie genetica. Plus ca a fost si putin noroc. Rectorul de atunci al universitatii a adus toti sefii de promotie in invatamant, atat pentru cercetare, cat si ca asistenti delegati, cu sarcina de predare. Cum intre timp tata se impacase cu ideea ca ii voi calca pe urme, a primit vestea cu mare bucurie”, povesteste profesorul.

Dupa 26 de ani

Evolutia lui Valeriu V. Cotea a urmat o cale normala pentru orice om dedicat muncii pe care o face. Dupa patru ani devenea asistent universitar, iar in 1992 era sef de lucrari, atat la Facultatea de Horticultura, cat şi la cea de Agricultura. Era deja doctor in Agronomie, specializarea Viticultura şi Oenologie, dupa ce, in 1991, işi susţinuse teza cu tema „Studiu al strugurilor din soiuri negre pentru vinurile roşii din podgoria Uricani”. In 1995, a primit postul de conferenţiar, iar din 1999 a devenit profesor universitar. Pana atunci, insa, au fost nenumarate specializari, facute ba in Franţa şi Germania, ba in Anglia sau Israel. Prodecan al Facultaţii de Horticultura in perioada 2004-2008, prorector al Universitaţii de Ştiinţe Agricole şi Medicina Veterinara pana anul trecut, profesorul Cotea a fost chiar şi rector interimar la inceputul anului 2009. Autor sau coautor la 22 de manuale, tratate şi carţi de specialitate, cu peste 300 de articole ştiinţifice publicate, atat in ţara, cat şi peste hotare – peste 70 dintre ele fiind indexate in baze de date internaţionale -, cu activitate de inovare brevetata, Valeriu V Cotea primea in anul 2003 Ordinul Naţional Serviciul Credincios in rang de Cavaler.

OIV şi PNVV

Insa mai mult decat distincţia naţionala, pe profesorul Cotea l-a incantat aprecierea primita de la forul internaţional al Viei şi Vinului. In 2009, la 21 de ani de la inceperea colaborarii, Valeriu V Cotea primea OIV Merit Award, acordat pentru activitatea ştiinţifica depusa in cadrul Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului. „Satisfacţia a fost cu atat mai mare cu cat, de obicei, aceasta distincţie se acorda la finalul carierei numai membrilor care au avut o activitate macar suficienta. La mine a venit la 49 de ani”, se mandreşte profesorul. Dar sunt multe alte lucruri care l-au incantat pe Valeriu Cotea. Insa ii e dificil sa spuna care au o pondere mai mare. La fel cum ii e greu sa spuna daca are cateva vinuri care ii plac mai mult decat celelalte: „Imi place sa incerc vinuri din toate ţarile prin care trec. Bine, daca respectivele ţari sunt producatoare de vin… Şi trec prin toate gamele, altfel nu ai cum sa cunoşti cu adevarat vinul din ţara respectiva”. Intr-un final, recunoaşte ca e mai apropiat de vinul german. Deh, educaţia… „Imi plac mai mult cele albe, pentru aciditatea crocanta, pentru excelentul echilibru intre zahar şi aciditate. Sunt vinuri corect şi igienic lucrate”, afirma profesorul. Nici macar intre cercetare şi activitatea didactica nu vrea sa faca o diferenţiere. Ambele i-au adus satisfacţii, „cu singura deosebire ca, in calitate de dascal, parca te bucuri mai repede de ele, mai ales cand vezi ca ceea ce sadeşti prinde radacini”.

Trei puncte de sprijin pentru vinul romanesc

Din 2003, Valeriu Cotea este şi preşedinte al Patronatului Naţional al Viei şi Vinului. Un organism infiinţat in 2000, dar care fusese lasat cam de izbelişte. „Am fost ales preşedinte in ideea de a avea la conducere o persoana echidistanta, care sa se bucure de o oarecare recunoaştere şi care sa aiba un cuvant de spus in relaţia cu organismele statului”, spune profesorul. In mandatul sau, vinul romanesc a primit o mare gura de oxigen. „Cred ca principalul merit al PNVV este ca a a obţinut acciza 0 pentru vin. Aş fi fost tentat sa spun eliminarea accizei, insa vinul inca e accizat. Cu 0, e drept, dar inca este. O chestiune de nuanţa, aş spune”, declara preşedintele PNVV. Tot la capitolul plusuri, Valeriu Cotea vede reinnodarea tradiţiei Concursului Internaţional de Vinuri de la Bucureşti, reorganizat in 2003 dupa 35 de ani de pauza. „Cat ne-am ocupat noi, printre invitaţi s-au numarat preşedintele şi directorul general al OIV sau secretarul general al IMW (The Institute of Masters of Wine). Acum, cand este patronat de ONVPV, nu ştiu cine mai vine”, spune, cu o umbra de tristeţe, profesorul. Valeriu Cotea nu uita sa puna pe lista realizarilor faptul ca PNVV a reuşit sa obţina dublarea bugetului propus iniţial de Bruxelles pentru reconversiunea plantaţiilor de viţa de vie, „de la 23 de milioane la 42 de milioane anual. Oricum, viticultura este singura activitate care a obţinut fonduri directe pe ramura de activitate. Au mai fost fonduri pentru agricultura, dar in general, nu pe un sector bine delimitat”.

Şi povestea continua…

Marea dorinţa a profesorului Cotea se leaga de anul 2013, an in care Romania va gazdui Congresul OIV. „PNVV a avut aceasta iniţiativa şi am facut eforturi deosebite pentru a obţine aceasta onoare. Vreau sa reuşeasca, e vorba de imaginea vinului romanesc, chiar de imaginea Romaniei şi totul trebuie sa fie perfect. Mai ales ca, acum, avem ce arata, avem vinuri cu care sa ne putem lauda, nu mai trebuie sa ţinem capul plecat”. Iar celalalt mare proiect de viitor este chiar fiul sau, Victor Calin Cotea, care, la 22 de ani, calca apasat pe urmele tatalui şi bunicului. „Ma bucur, mai ales ca vad ca e mai conştiincios decat eram eu la varsta lui. E student la Tehnologia Prelucrarii Produselor Agricole, diploma şi-o face in microbiologia vinului. In toamna, pleaca la un Master european, la Montpellier… Are o pasiune deosebita pentru vin, dar are şi talent. A vrut, iniţial, sa intre in industria parfumurilor”, se mandreşte profesorul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu